Interviu. Jurnalista basarabeană Viorica Tătaru acuză ABUZURILE în serie ale trupelor rusești de ocupație, dar și indiferența autorităților de la Chișinău. Drama românilor din satele de pe linia Nistrului

Jurnalista basarabeană Viorica Tătaru – realizatoare, alături de jurnalistul Andrei Captarenco, a emisiunii ”Dincolo de Nistru” / ”Река без границ” de la TV8, un post foarte apreciat în Basarabia – vorbește pe larg, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Podul.ro, despre marile probleme cu care se confruntă atât jurnaliștii din R.Moldova cât și oamenii din satele de pe linia Nistrului, supuși unor abuzuri în serie din partea militarilor armatei ruse de ocupație din așa-zisa Transnistrie. De notat drama oamenilor din acea zonă îndelung încercată, oameni care continuă să trăiască zdrobiți de frică și nevoi, ocolind posturile separatiștilor înarmați și puși pe harță, zi de zi, în drum spre casă, fiind mereu la cheremul militarilor Kremlinului, după ce la începutul anilor ꞌ90 s-au văzut prinși în vârtejul unui război sângeros și s-au simțit trădați în mod venal de autoritățile de la Chișinău, care, ne amintește Viorica

 

Tătaru, nici măcar nu știau ce se întâmplă pe linia Nistrului, sau nu voiau să știe. Așa cum veți remarca, autoritățile sunt la fel de indiferente și în prezent.

(Jurnalista Viorica Tătaru / sursa Facebook)

Reporter: Știu că tu și Andrei Captarenco întâmpinați multe probleme atunci când realizați emisiunea ”Dincolo de Nistru”. Deși nu treceți în așa-zisa Transnistria – de altfel, nici nu ați primi autorizație pentru așa ceva –, există posturi ale armatei rusești și în satele nistrene aflate sub jurisdicția autorităților de la Chișinău, posturi cu militari înarmați până-n dinți care obișnuiesc să hărțuiască și să intimideze nu doar presa, ci și cetățeni obișnuiți. Cum este să îți faci meseria într-o astfel de zonă? Viorica Tătaru: Eu și jurnalistul Andrei Captarenco ne ocupăm de realizarea emisiunii ”Dincolo de Nistru”. Mergem împreună să filmăm, să vorbim cu oamenii din zonă și, inevitabil, am avut tot felul de experiențe neplăcute și total abuzive, dar asta nu ne-a oprit niciodată și, ce-i cel mai important, nici nu ne-a speriat. Acolo sunt niște probleme despre care mulți se feresc să vorbească, e o zonă de securitate, o zonă cu fragilitățile și riscurile ei.

 

Când am început proiectul ”Dincolo de Nistru”, TV8 a solicitat acreditare, dar nu ni s-a dat. Și atunci am mers să ne facem meseria în satele aflate sub jurisdicția Republicii Moldova, nici măcar nu am intrat în așa-zisa Transnistrie. Avem dreptul să fim în acele sate, în zona la care ne referim. De aici și indignarea noastră. La urma urmei, de ce trebuie să ne supunem noi unor ordine ale unei armate străine? De ce trebuie ca ei să ne dicteze ce putem sau nu putem să facem acasă la noi? Din moment ce ne aflăm pe

teritoriul constituțional al Republicii Moldova, noi refuzăm să ne supunem oricui altcuiva decât autorităților Republicii Moldova, și cu atât mai puțin unei armate străine de ocupațe, unor forțe militare care ocupă ilegal teritoriul nostru. E important de știut că militarii ruși nu sunt ”pacificatori”, se manipulează cu termenul ăsta care e folosit incorect în mod premeditat. ”Pacificator” înarmat până-n dinți e deja o aberație. O mare problemă e că, în timp ce ei sunt înarmați, amenință și sunt puși pe ceartă, poliția din Republica Moldova, poliția noastră constituțională, nici măcar nu se poate apropia de postul separatiștilor, deși este dreptul autorităților din Republica Moldova.

Când ne-am apropiat de zona militarilor, am sesizat din timp că aceștia intenționează să ne blocheze trecerea, să ne rețină. Atunci am sunat la poliție, la Comisia Unificată de Control (CUC), la avocați și la organizații care se ocupă cu protejarea drepturilor omului. Eram cu mașina lui Andrei care are număr de București, fiindcă el a locuit mult acolo. Militarii au interpetat imediat că noi suntem spioni români. Reporter: Ce v-au zis polițiștii? V-au ajutat cu ceva? Viorica Tătaru: Ne-au sunat și ne-au sfătuit să avem mare grijă. Ne-au enumerat niște instrucțiuni elementare: în caz că se agravează situația e important să ne păstrăm calmul, să nu fugim etc. Chestiuni elementare, vă dați seama. Ne-au zis că nu pot veni la noi fiindcă militarii ruși nu-i lasă să se apropie. ”Noi suntem cu mâinile goale, ei sunt înarmați”, ne-au spus polițiștii. N-au putut să facă nimic altceva decât să se intereseze de soarta noastră la telefon. Am plecat de acolo pe cont propriu pentru că am insistat pe drepturile noastre și am fost susținuți de organizații pentru drepturile omului și colegi din media. De asemenea, apreciem interesul publicației dvstră Podul.ro și vă mulțumim pentru sprijin. Să știți că marea problemă este vechiul Acord care, în loc să reglementeze zona prin prevederi clare, lasă portițe interpretative ce fac posibile astfel de abuzuri. Noi sperăm că, făcându-ne munca fără să evităm problemele acestea sensibile, vom reuși să atragem până la urmă atenția autorităților. Decidenții politici ar trebui să pună în discuție niște așa-zise regulamente învechite, nefuncționale, pentru că în zona în care ne referim nu există de fapt niște reguli clare. De ce acolo nu este voie? Cine poate trece și cine nu? De ce postul de ”pacificatori” e organizat chiar în mijlocul drumului? Trebuie spus că acolo e un sat iar oamenii sunt nevoiți să ocolească locul cu pricina. Oamenii din zona aceea nu mai vor probleme, sunt și așa speriați după câte au pătimit de-a lungul anilor. Când a fost războiul de pe Nistru, doar câteva sate s-au ridicat și s-au luptat cu rușii, în timp ce la Chișinău nici nu se prea știa ce se întâmpla pe linia Nistrului – vă dați seama că oamenii s-au simțit trădați, se tem și sunt foarte dezamăgiți, nu mai vor alte probleme pe cap. Însă ceea ce fac acolo militarii ruși nu este nici corect și nici legal.

Reporter: V-a răspuns cineva când ați telefonat la așa-zisa Comisie Unificată de Control? Viorica Tătaru: Cei de la Comisie ne-au întrebat ce căutăm acolo și ne-au reproșat că am mai fost în zonă și în trecut. Le-am confirmat că am mai fost și i-am anunțat că o să tot mergem, fiindcă acolo este teritoriul constituțional al Republicii Moldova și noi avem legitimații de jurnaliști, putem merge oriunde în țara asta ca să ne facem meseria. Reporter: Comisia Unificată de Control e un soi de sinecură folosită destul de abil de Rusia, în tot jocul ăsta de aparențe. Viorica Tătaru: Bănuiesc că așa este, după toate câte s-au întâmplat în zona respectivă. Le-am scris celor de acolo multe scrisori, dar ori de câte ori am apelat și am solicitat ajutor am văzut că ei sunt întotdeauna împotrivă, deși oficial își atribuie rol de neutralitate, deși tot de ei ține rezolvarea sau măcar punerea în discuție a problemei date. Din câte vedem nu există disponibilitate nici măcar pentru discuții, darămite pentru soluții. Reporter: În timp ce voi treceți prin toate problemele și situațiile astea la voi în țară, care este atitudinea autorităților de la Chișinău față de așa-zisa presă din așa-zisa Transnistria? Viorica Tătaru: Jurnaliștii transnistreni nu au nici cea mai mică restricție pe teritoriul Republicii Moldova, pot merge să filmeze oriunde, nimeni nu-i deranjează și nu-i întreabă nimic. Televiziunea de stat de la Tiraspol filmează deseori în centrul Chișinăului. Nu li se limitează deloc accesul. Pentru ei nu sunt restricții la postul de control. În aceste condiții, e cât se poate de legitim să ne întrebăm: de ce unii au acces iar alții nu? De ce unii sunt pedepsiți în timp ce alții sunt încurajați? Acum, după ce s-a întâmplat, au apărut și la ei numeroase materiale de ”presă”, atât de multe încât nici nu pot să cred că există atât de mulți jurnaliști în Transnistria. Cineva spunea că acolo ofițerii sub acoperire scriu așa-zisele articole de presă. La ei atmosfera e încă din URSS. Dacă te duci acolo îți dai seama că te întorci în timp. Nu știu dacă această realitate mai poate fi schimbată. Transnistria este o zonă comodă și ideală pentru toate tipurile de infracțiuni posibile, de aceea nici nu există un interes pentru rezolvarea situației. Dar măcar putem insista ca pe teritoriul nostru național să nu ne fie frică să mergem să ne facem meseria și să vorbim despre problemele care există. Asta e meseria noastră și vom continua să mergem și să arătăm abuzurile care se întâmplă acolo. 

17.02.2021

sursa: podul

Free Joomla! template by L.THEME